|
SFĂNTA BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ DIN CADĂR
Aurel Micşa
Localitatea Cadăr, aşezământ cu o veche şi străbună tradiţie creştin ortodoxă, a avut în decursul timpului mai multe lăcaşe de rugăciune, despre care avem unele atestări scrise sau consemnari în cronici.
Prima confirmare scrisă pentru biserica din Cadăr este antimisul sfinţit la 1743 de către Arhiepiscopul Arseni „ patriarh” iliric 1
Cronica şcolară a învăţătorului Alexandru Lazăr consemnează; Doi oameni bătrâni din comuna noastră, anume: Dimitrie Popovici şi Paia Lăutaşu spun, că în partea nord vestică a comunei, la o depărtare de circa 200 metrii, lângă drumul ce duce spre Berini, ... a fost, o cruce după ritul gr. ort. rom., iar peste drum de cruce un teritor mic, care deşi nu era îngrădit şi se afla în pământ arător, nu se ara şi se considera sfânt. Pe acel loc zice că a fost o biserică românească.” 2
După consemnarea învăţătorului Alexandru Lazăr, biserică existentă înainte construcţiei bisericii de lemn din vatra noului Cadăr ar fi fost acoperită cu tulei. 3
A doua confirmare scrisă o constituie tot un antimis al episcopului Moise Putnic din anul 1779 4 .
Biserică de lemn care s-a demolat în anul 1903, pentru construcţia noii biserici, a fost construită în anul 1780, după afirmaţia inventarului făcut de preoţii Ion Miocovici şi Alexa Gheorghiu. Această biserică era zidită din lemn şi avea o lungime de 13,5 m şi 6 m lăţime, iar înălţimea zidului de 2 m, era acoperită cu şindrilă şi zidurile erau proptite. Pe locul unde a fost sfântul prestol al vechii biserici s-a ridicat un monument care are în vârf cruce care se afla în vârful turnului vecii biserici 5
Actuala biserică are structura de rezistenţă din zidărie , o singură turlă, a fost zidită în perioada 1903-1904.
Prima săpătura la fundament s-a realizat la 21 iunie 1903.
La 21 iulie 1903 s-a pus piatra fundamentală a bisericii. Sub stâlpul drept al criptei se află îngropat un memoriu lângă care sau pus monede de aur, argint, nichel şi fier. Sub stâlpul din stânga s-au pus osemintele ce sau aflat când s-au făcut săpăturile la fundaţia bisericii noi.
În curtea bisericii se află mai multe morminte dintre care al preotului Alexa Gheorghiu, a preotului Natan Cărăbaş, Persida, fiica lui Gheorghiu şi soţia lui Natan, Sima Jurca, Pavel Hegheş, ţărani fruntaşi ai comunei şi mormântul unei fiice a preotului Florea Suru din Vălişoara. În colţul sud-estic al curţii se află cripta veche a baronului.
Biserica a fost zidită de arhitectul Ianoş Karsay din Timişoara.
Sfinţirea provizorie a bisericii s-a făcut la 17 Octombrie 1904 de către Protopresbiterul Buziaşului Ioan Pepa, preotul local Eugeniu Gheorghiu, şi a preotului Isaia Suru din Duboz, preotul Emil Gheorghiu din Şoşdea şi a părintelui monah Macarie Guscă de la mânăstirea din Bocşa, 6
Primii preoţi cunoscuţi care au slujit sfânta biserică din Cadar, au fost consemnaţi in statistica din 11.06.1766 a eparhiei Timişoara, Districtul Ciacova sunt; preot Mihail Popovici şi preot Gruia Moiţilovici . În statistica din 02.11.1776 se consemnează paroh al parohiei Cadăr, preotul Gruia Moiseev, hirotonisit la data de 01.11.1765, iar Cadărul este amintit cu 94 case 7
O menţiune specială pentru faptul că atât preotul Mihai Popovici cât şi preotul Gruia Moiţilovici erau născuţi în Cadăr, cea ce confirmă existenţa unei puternici comune bisericeşti şi o tradiţiei a ortodoxismului.
Dealtfel comuna Cadăr a dat pe parcursul timpului mai mulţi slujitori ai bisericii dintre care amintim pentru ultima perioadă pe preot, Emil Gheorghiu, fost paroh în Şoşdea, preotul Valeiu Corbuş, Hodoni, preotul Ioan Jurca în prezent paroh al parohiei Sânandrei.
În cei o sută de ani biserică a avut mai multe lucrări de întreţinere şi modernizare dintre care amintim, realizarea instalaţiilor interioare de iluminat electric, reparaţii tencuieli, înlocuirea invelitorii cu învelitoare de tablă, zugrăvirea şi pictura.
Biserica actuală, ca şi cele anterioare, sunt lăcaşe sfinte de rugăciune şi închinare, lăcăse în care majoritatea cădărenilor au primit lumina sfintei taine a botezului sau au făcut ultimul popas înaintea trecerii în lumea celor drepţi.
PRIMA SFINTIRE A BISERICII DIN CADĂR
Prima sfinţire a Sfintei biserici ortodoxe române din Cadăr s-a făcut la data de 17 octombrie 1904. Desfăşurarea ceremoniei de preasfinţire a fost consemnat în Foaia Dicezeană, nr 44 din 31 octombrie 1904,articol pe care îl reproducem în întregime, pentru o mai bună trăire şi percepere a evenimentului.
Sânţirea Bisericii gr. or. Române din Cadăr 8)
“ Comuna bisericească gr. or. română din Cadăr, din protopopiatul Buziaşului, este o comună mică şi ca atare cu greu a putut deodată să-şi ridice şcoală şi biserică. După recerinţele timpului de azi, fiind aceste două faculareîncă din vechime şi de tot necorespunzătoare n-au mai putut suferi amânare şi deci la iniţierea organelor noastre bisericeşti, poporul nostru a susţinut şi şi-a şi ridicat şcoală corespunzătoare înainte de asta cu câţiva ani. Zidirea bisericii însă nu şi-a putut lua începutul fără de un concurs extraordinar, şi zeci de ani ar mai fi trecut până poporul nostru din comună ar fi dus la îndeplinire ridicarea bisericii, dacă nu avea norocire să aibă la sânul său un coreligionar, pe proprietarul mare din loc, baronul Duka, consulul Austro-Ungariei la Stuttgart, care împreună cu ilustra doamnă soţie baronesa Duka, născută baronesa Nicoliciu, ambii născuţi şi crescuţi în credinţa noastră ortodoxă, au jertfi 19.000 coroane, pe când comuna bisericească sa obligat a jertfi 4000 cor. Din care 2000 coroane au solvit. Planul făcut de espertul tehnic Karsai din Timişoara ă fost prezentat în persoană de ilustrul Baron şi de domnul Propopresbiter la superiorii diocezei noastre care prin Consistorul dicezan l-au aprobat şi asfel a început anul trecut 1903 edificarea, care s-a terminat anul acesta, iar dumica trecută s-a şi sânţit biserica în mod provizor9)de către protopresbiterul tractual.
Biserica e zidită din material solid şi tare, acoperită cu ţiglă roşie, iar turnul cu tinichea. Curtea bisericii este îngrădită cu stâlpi de lemn şi drot.
La capătul altarului este întruna zidită şi cripta familiară a familiei Duka, în care se transpun din curtea vechii biserici osemintele reposaţilor şi se vor aşeza pe viitor morţii acestei familii.
Iconostasul cu strănile şi scaunele din biserică sunt operele recunoscutului sculptor Ioan Cotârţă din Oraviţa, iar pictura şi auritura acestora a pictorului Filip Mateiu din Vasiova.
Sânţirea bisericii 9,10) premers colaudarea prin d-l Propresbiter, Sâmbătă, cu care ocaziune s-au constatat toate în consonanţă cu planurile şi aşteptările domnului baron şi a poporului. În aceeaşi zi sara, corul plugarilor din Izvin invitat şi sosit ca să cânte liturgia la ziua de sânţire, sub conducerea bravului învăţător Amandia, însoţit de poporul nostru din Cadăr a dat o serenadă d-lui Baron, iar învăţătorul din loc Alexandru Lazăr prin o cuvântare aleasă a mulţumit protectorilor bisericii în numele poporului pentru jertfele aduse pe altarul bisericii.
Mâne zi, ziua de sânţire poporul din comună cu mic cu mare, precum şi mulţi din alte comune învecinate au grăbit la biserică.. Precis la 10 ore bubuitul teascurilor şi sunetul armonios al clopotelor vestea sânţirea bisericii. S-a începu sânţirea apei prin d-l protopop, preotul local Eugeniu Georgiu, fiul acestui Emil Georghiu preot la Şoşdea şi ginerele Isaia Suru preot la Duboz. D-l protopop a sânţit altarul, naia şi tinda în mod impunător şi solemn, după care a urmat înconjurarea bisericii şi sântirea pe dinafară, precum şi cripta familiară.
După aceea s-a început sânta liturgie pontificată de numiţii preoţi precum şi de ierodiaconul Macarie Guşcă, iar cântările le-a executat corul din Izvin. La actul sânţirii a luat parte baronul, baronesa şi încă trei rudenii, apoi protopretorul cercual Iosif Unger, şi notarul Comunal.
La „ Priceasna” d-l protopresbiter a ţinut o cuvântare acomodată şi instructivă pentru popor despre sânta biserică în cursul căreia a mulţămit ilustrei familii Duka, pentru că a pus la cale şi a dus cu mari jertfe la zidirea bisericii, apoi poporului care încă şi-a adus obolul său şi în special învăţătorului Al. Lazăr şi judelui comunal care mai mult au ostenit tot timpul cât a durat edificarea, tot aşa a mulţumit popularului protopretor Unger pentru sprijinul său dat ca atare şi în fine corului vocal mixt şi dirigentului învăţător Amandia din Izvin pentru că a contribuit la mărirea festivităţilor iar la fine îndreptându-se cătră altar a rugat pe Atotputernicul ca să-şi reverse darul şi binecuvântarea sa peste sânta biserică şi credincioşii ei.
După sânţire d-l Baron a întrunit la masă sa pe lângă membrii familiei, pe d-l protopop, pe comisarul şcolar Ioan Barbu, şi pe diaconul călugăr.
În decursul mesei la dorinţa d-lui Baron s-a dat în numele său a doamnei Baronese şi a oaspeţilor două telegrame, una Preasânţitului Domn Episcop diceazan, iar alta Înalt Precuvioşiei Sale d-lui Arimadrid şi Vicar- episcopesc Filarel Musta prin care s-a manifestat veneraţiunea şi devotamentul tuturor.
Închei cu rugarea ca bunul Dumnezeu să ajute poporul nostru în toate întreprinderile sale religioase, morale şi să susţină mulţi ani pe protectorii săi, iar bisericii noastre astfel de evlavioşi creştini ortodocşi şi protectori cum este şi ilustra familie Duka de Cadăr.
Unul din cei de faţă.
Resfinţirea Bisericii din Cadăr
Cu binecuvântarea I.P.S. dr. Nicolae Corneanu Mitropolitul Banatul la data de 17 octombrie 2004 s-a făct o noua sfinţire a Bisericii cu prilejul înplinirii a 100 de la construcţia noului lăcaş.
Resfintirea sf. Biserici s-a efectuat de un sobor de preoţi de către Preasfintitul Lucian Mic, epiecop vicar al Mitropoliei Timisoara.
Au participat printre alţii pr. Nicolae Cherlea, parohul local, o multime de alti preoti, diaconi printre care si preotul Ioan Jurca, născut la Cadăr actiualmente preot la Sânadrei, precum şi enoriaşii din Cadăr şi Duboz şi invitaţi din alte locuri.
Intreg satul Cadăr a îmbrăcat haine de sărbătoare şi au cinstit cum se cuvine Sfintirea bisericii.
S-a format un alai cu căruţe şi cai împodobiţi cu straie naţionale şi oameni mai vâstnici şi slujbaşi ai bisericii, imbrăcaţi în costume populare, aşa cum purtau cadăremi mai demult şi au mers în întâmpinarea ierarhului, care a venit să le binecuvinteze sfântul lăcaş
A fost o frumoasă sărbătoare intr'o zi senina şi minunată de toamna.
Bibliografie;
1) Nicolae Săcară, Biserici de lemn dispărute din Banat, p. 30
2) Prof.Valeriu Perianu, Istoria comunei Cadăr, Ms. p.5
3) Prof.Valeriu Perianu, Istoria comunei Cadăr, Ms. p.11
4) Nicolae Săcară, Biserici de lemn dispărute din Banat, p. 30
5) Prof.Valeriu Perianu, Istoria comunei Cadăr, Ms. p.11 şi 12
6) Idem p.11,12 şi 13
7) I. D. Suciu s.a., DOCUMENTE PRIVITOARE LA ISTORIA MITROPOLIEI BANATULUI, p.310 şi 372
8) Articol reprodus din „FOAIA DICEZEANĂ”
9) Înainte sfinţirea s-au presfinţirea bisericii din Cadăr, a fost consemnată de profesorul Valeriu Perianu în „ Istoria comunei Cadăr” p. 13, manuscris (copie) aflat în arhiva bisericii din Cadăr.
10)Sfinţirea bisericii urma să se efectueze în anul 1914, aşa cum rezultă din emoţionanta cuvântarea a Dr. Miron CRISTEA, Episcop al Arhiepiscopiei Caransebeşului, viitorul patriarh al româniei, ţinută cu prilejul înhumării baronului Gheza Duca care a avut loc la biserica din Cadăr la data de 25 februarie 1913, în care se aminteşte cu tristeţe:”… zidind această frumoasă bisericuţă, pe care ne pregăteam vara viitoare să o sânţesc eu însumi în cadrul unor frumoase festivităţi…”. Cuvântarea şi întregul proces al înmormântării baronului Gheza Duca de Cadăr au fost relatate în „ FOAIA DICEZEANĂ” Nr 7 din 25 februarie 1913, fiind reluate şi de către prof.V.Perianu ms. „Istoria comunei Cadăr” p. 29-37
|
